Ferice-mă



Ferice de cei care cred fără să fi văzut vlăstarul care m-a îmbrățișat din fragedă pruncie cu ramurile sale puternice
și m-a privit nătâng atâția ani, în timp ce eu nu făceam nicio mișcare de teamă că el o să-și coboare frunzele spre alt tărâm.

Ferice de cei care cred fără să fi văzut cum florile-i de azi dimineață mi s-atingeau de creștetul picurat cu rouă și vise,
iar eu mă scuturam de plăcere și îmbrățișam florile lui.

Ferice de cei care cred fără să fi văzut cum frunzele de pelin îmi alunecau peste obrajii înroșiți de dogoarea emoției
și nici nu știu că tânjisem o noapte întreagă după gustul amar al buzelor tale.

Ferice de cei care cred fără să fi văzut că la căpătâiul nostru se așezaseră trandafiri care alunecau pe gât până pe brațele albite de tinerețe
ca să mă iubească doar cu un cuvânt.

Ferice de cei care cred fără să fi văzut cum degetele mele bolnăvicios de albe alunecau peste petalele roșii care-mi conturau trupul
în grădina ta de trandafiri.

Ferice de cei care cred fără să fi văzut că eram în agonie atunci și visam că tu erai martor.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

sertarul de la patulnostruscârțâie

sertarul de la patul nostru dublu scârțâie de ceva vreme mi-am aruncat pe umăr o funie vin să salvez ce-a mai rămas din mina de cărbune de lângă satul în care sertarele scârțâie cu fiecare zgâlțâitură de cutremur le e frică tuturor de vânt le e frică să nu le fure mucegaiul și igrasia de pe buze și să-i învețe mai știu eu ce olandeză afurisită că-i frig în cârciuma asta de peste drum și-mi îngheață mâna pe paharul cu mojito aiurea fumez un fir de păpădie și asta numai ca să mă-ncălzesc mereu am fost alergică la fumul de țigară mi se pune un dop de plută în capul pieptului și mi se urcă până-n creier narcoticul ăla (fir-ar să fie) de la care îmi cresc aripi cu sârmă ghimpată pe margini îmi iau zzzzzborul adorm în aer mă agăț cu mâinile înapoi mâinile se umplu de sevă de om și de țesuturi nervoase care zvâcnesc de la est la vest de la 2 la 6 4h în care mâinile mele se transformă și se crapă din părți și se aruncă peste lume ca s-o murdărească așa și aripile pe care le-am...
Citiți mai multe

Golani

pe bulevardul magheru s-a născut o fetiță cu ochii negri ca cerneala scursă din stiloul meu pe foaie când scrie că pe bulevardul magheru s-a născut o fetiță. a uitat-o mă-sa, o cerșetoare pe care o vezi pe la toate colțurile că întinde mâna, în cutia asta de carton cu găuri pentru ventilație. în locul fetiței ăsteia, aș pune un cățeluș, în cutia asta, aș duce cățelușul acasă; fetița plânge cu lacrimi curate și țipete care se ițesc printre celelalte cutii de carton puse acolo de vecinii atât de grijulii și de atenți încât n-au auzit țipetele isterice ale mamei când golanii au vrut să-i ia copilașul.
Citiți mai multe

răspuns

la început nu înțelegea de ce, pentru ea, cerul se deschidea la ore fixe și de ce locul unde stătea, cu picioarele lipite de ciment, se deschidea spre cerul care nu mai era niciun pic de culoare, nu mai era nici suflet, doar casă de nori între bucăți de ochi, un clește care mi-a aranjat picioarele în seturi de cuvinte care mor azi mai puțin decât ieri, moare sub fiecare bucată din muntele tău cumpărat cu banii de pâine și așezat între blocuri – destul ca să nu mai plâng – îmi zboară pietre pe lângă urechi, îmi cad îngeri în palmă, mai e puțin și inima pleacă în căutarea sinelui care a încovoiat-o.
Citiți mai multe