nemaiființă
mă caut printre cioturi de copaci și caut rumoare și zgomot în schimb găsesc numai păsări uitate în colivii de argint, fără apă sau mâncare, fără mâine, doar cu azi îmi bag încet degetele printre gratii și mă prind de mijloc gratie sub semn de foc yin și yang sub mine pasărea a dispărut mă aplatizez până la nemaiființă și mă urc până la marginea coliviei care mi-e casă mă ascund prin toate colțurile mele ca să nu mă găsesc uite-mă aci, ba aci, uite-mă nicăieri sub meteorit mă zbat între doi pereți mă zbat între două morminte săpate în piatră fiecare dintre ele e gol zace un giulgiu pe jos răspunde-mi când te strig ! sunt între două acasă și nu știu în care să intru lumina se despică-n felii ca să intre-n colivia mea mă zbat de tine încontinuu.