În palma mea se ascunde o lume

mi-am aruncat inima cu un ambalaj de mars am dus-o acolo când nu se luminase iar aerul mirosea a mucegai depus în straturistraturi pe marginea gropii de gunoi atriul drept s-a fărâmițat sub soare mă simt ca un mic hippiot care makeslovenotwar cu sufletul dus în 3zări cu limba-mpunsă-n 4locuri la marginea gropii de gunoi îmi sângerează valva mitrală îmi sfâșii sânul stâng că mă doare sânge și apă la marginea gropii de gunoi o să vină unul de la RER bz și-o să m-acopere cu permanganat de potasiu și coji de semințe că mă iubește.

Cicatrice în palma mea stângă ( m-a mușcat un câine !) miroase a fier, a argint și a aur, are gust de legume uitate la soare pe balconul apartamentului de vizavi de mine, nu curge sânge, ci o substanță fără culoare care îmi umple mâna de mucegai. la intersecția dintre noi și ei stă scris același lasciate ogni speranza, voi ch'intrate, la poarta mea șade-un bătrân pe care nu-l cunosc, îmi spune totuși că e suflet (?), dar nu-mi miroase a mine, n-are gust de stele, nici praf pe buze; praf scuturat de vreo cometă căzută din tine în mine s-a risipit de mult, iar fiecare dintre ei se zbate să-mi arate că e mai mult de ieri și până azi. De tai în carne vie, -mi-nfig unghiile în carnea de vițel pe care-o pune-n fața mea destinul ca să mă-nfrupt din ea, pare că sunt de alge, că las să-mi cadă scoici din păr, că mă separ de tot ce azi era, și pentru ieri n-o să mai fie decât puținul rumeguș care se rupe-n trei bucăți de plumb, și un mormânt rotund mă cheamă ca s...

mă-ncearcă o durere ciudată de cap cred că totuși sunt sinusurile aș lua un paracetamol dar tot timpul cât am stat pe margine n-am simțit nimic altceva decât pink floyd prin toți porii și am văzut firmele luminoase de la catena încă mă obsedează reclama aia miroase a dove și a țigări pall mall fumate de neprofesioniști chiar nu cred că putem preveni încălzirea globală ia sosul de tomate pe care n-am putut să-l sufăr niciodată dă-mi o doză de sprite & totul o să fie mai mult decât bine între mine și nimeni pentru că eu nu trăiesc / mai mult fiindcă eu n-o să mor niciodată călcată de un peugeot alb al cărui șofer s-a-mbătat aseară cu jack daniels și nu mai știe ce face sau de ce turează motorul n-o să mor fiindcă nici kfc’ul n-a reușit să mă nască nici mc’ul să mă facă dependentă de el nici carreffour nu mai are marfă de calitate nu mă nasc nu sufăr nu mor .

când cerul & pământul erau una sau alta pe lume eu eram vântul care rupea palmierii din hawaii și răcorea fețele arse la theend-ul zilei eu eram focul care se materializa între 2 și 4 din pământ și apă ca să ardă ieri ochii ăia infecți care se rup din cerul gurii mele și se sparg în ¾ grame de nicotină înfășurată-n fire puse la uscat. la marginea orașului din pumnii mei sunt agățate felicitări rupte & fluturi supraîncărcați cu electricitate care dau din aripi. doar azi mă caută pădurea ca să ungă o bucată de lemn cu mine & să-și arunce frunzele peste lună & să facă-ntuneric.

o piesă lego înfiptă-n talpă amintirea mea vibrează pe sub șiruri de firme luminoase îmi cade-n cap cerul & se sparge-n cioburi + două felii subțiri de car alegoric @ suburbiile cerului [virgulă] îmi alunecă o roată &-mi strivește emisfera dreaptă oricum plină de hematoame între mine&ei/el&noi se trage cortina ar trebui Să Folosesc majusculă când scriu [b u c u r e ș t i] cu italice sau boldite n u m a i s ă n u m a i a u d ploaia.

când mi-au spus că sunt autistă, deja îmi construisem, în loc de suflet, un bloc în care sunt fix 30 de apartamente (1 în plus m-ar fi speriat), construcția a ținut fix 62 de zile pe care le-am împărțit în două perioade a câte 31, am început să devin anxioasă, n-am putut niciodată să visez! îmi smulsesem deja papilele gustative și totul era fad, mi-aș fi smuls și plămânii, i-aș fi-nlocuit cu branhii dacă nu aveam aquafobie, m-au legat de un pat ca să nu-mi mai tai unghiile până la sânge ; pe rafturile mele de celule nervoase, sprijinite de marginea creierului, între hipotalamus și pământ, s-a insinuat un fir subțire de cine-sunt-eu și am intrat în lumea de ieri, mi-am văzut sufletul așa cum era când m-am născut, am început să curăț mucegaiul, să șterg praful, să spăl bucățile, dar n-am putut să le lipesc la loc.