În palma mea se ascunde o lume

inima mea e între două bătăi de ceas, tic se aude mai tare la pol, tac, mai încet la ecuator. amândouă bătăile se aud aproape simultan, aproape în aceeași secundă, deși în zile diferite.

se uită la tine cu privire ciudată nu ți-ai dori să fii niciodată ca ea ei îi lipsește orice contact cu lumea noastră pentru că e o ființă ciudată dacă se uită spre cer începe să plouă dacă te privește în ochi un fior ciudat îți străbate sufletul nu numai că tu nu ești destul de puternic să îi suporți ochiul ci și ea se chinuie cât poate să te atragă căci dacă îți face rău vei străbate ne-apa și vei veni la ea cerșind îndurare. te iubește mai mult decât se iubește pe sine pentru tine ar suporta să treacă prin foc te iubește din străfundul inimii ei tăiate de zei pe jumate singura ei dorință e să treacă pe malul celălalt al râului care vă desparte. rămâi acolo și ea o să vină la tine tot ce trebuie să faci e să o chemi dar știe că nu o vei striga pentru că are apă și foc în ochi și știe că n-ai s-o iubești niciodată pentru că nici ea nu știe de ce te iubește uită-te pe fața ei și-ai să-i citești dorința de a sta cu tine în vârful lumii rotunde de mâine cum t...

Nu vreau sa mai dansez niciodată printre nori, mi-e teama sa nu se spargă sub tălpile mele însângerate din cauza pământului pe care am sărit ca sa ajung cu degetele la marginea cerului. De rănile mele se lipește geamul care desparte perfecțiunea de rest, Sângele se întinde sub mine, mă scald în tăcere. Mi-am lipit acum ceva timp obrazul de sticla și am văzut cum oamenii se mișcă numai înainte si-napoi, niciodată în sus sau în jos.

Pană de înger pe piele albă de femeie. Surâs albastru printre sunete mecanice Totul se rupe-n rânduri de lumină cu miros înțepător de coajă de lămâie Ai plâns aseară. Ai șanțuri de sare pe obraji, pe gene ai durere strânsă-n ani, Cutează să te-arăți regelui așa ! să-mi spui în ce culori te-ai transformat ca să-i fii pe plac. El trăiește în căsuța lui de turtă-dulce, rupt de lume, rupt de noi, l-am izolat acolo cu răspunsuri strânse-ntre dinți El mușcă mereu din soare și din lună, amestecă totul cu salivă de dragon și-apoi le înghite fără să mestece. Fiecare fir de praf se așază în pătura din stomacul ars de căldura solară. Teluricul din el vrea să iasă, celestul vrea să-l umpl ă , se luptă să nu doarmă sprijinit de perete. În el, două lumi, una roșie, una galbenă. Ar vrea să se rupă încet, să-și vadă ochii negri înaintea lui, juma’ de buză să atârne așteptând să o găsească pe cealaltă, Plămânii să învețe să funcționeze unul fără altul. Să se regenereze în 23h, ...

Ferice de cei care cred fără să fi văzut vlăstarul care m-a îmbrățișat din fragedă pruncie cu ramurile sale puternice și m-a privit nătâng atâția ani, în timp ce eu nu făceam nicio mișcare de teamă că el o să-și coboare frunzele spre alt tărâm. Ferice de cei care cred fără să fi văzut cum florile-i de azi dimineață mi s-atingeau de creștetul picurat cu rouă și vise, iar eu mă scuturam de plăcere și îmbrățișam florile lui. Ferice de cei care cred fără să fi văzut cum frunzele de pelin îmi alunecau peste obrajii înroșiți de dogoarea emoției și nici nu știu că tânjisem o noapte întreagă după gustul amar al buzelor tale. Ferice de cei care cred fără să fi văzut că la căpătâiul nostru se așezaseră trandafiri care alunecau pe gât până pe brațele albite de tinerețe ca să mă iubească doar cu un cuvânt. Ferice de cei care cred fără să fi văzut cum degetele mele bolnăvicios de albe alunecau peste petalele roșii care-mi conturau trupul în grădina ta de trandafiri. ...