26 și mai bine



stau închisă-n ochiul unei lumi care își soarbe trecutul,
m-a prins de turul pantalonilor ca pe un copil prea prost
ca să-și dea seama că poa’ să fie violat, că mintea poa’ să-i fie scoasă
de străinii ăștia care l-au rupt
din decorul străzii cu unghii roase pân’ la sânge
de două șiruri de dinți putreziți ;
lumea-n care-s captiv(ă) mă decojește
ca pe o portocală de tot ce simt,
mă aruncă-n fața unui tren și mă rostogolesc
la nesfârșit printre puști cu gloanțe de plumb
ca alea din piața Universității,
mă zbat de 18 ani să-nțeleg
de ce sunt doar decojită,
de ce nu desface cineva felii din mine ;
vreau să zbor AIUREA ! ia avionu’
și pleacă din lumea asta
îmbibată de 26 de ani și mai bine
în sânge.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

ceas

Când am rămas fără un ochi, timpul s-a rupt de pe perete și a intrat în gaura prin care mi se vedea creierul, prin care se vedea locul unde dormise până atunci un șoarece pe care l-ai scos tu cu limba (de la ceas).
Citiți mai multe

cruciș

la capătul celălalt al podului pe care m-am născut s-a deschis o bucată de cer din care s-au rupt fărâmituri pe care nici nu mai știu cum să le numesc și pe care le înghit ca pe un tratament în ultimele 2 jumătăți de secundă în care ziua se rupe de noapte atât de repede și atât de aproape că începe să se simtă câte o bucată din mine în fiecare stea pe care o prinzi la mijlocul unei cruci desenate în lemn cu degetele unite.
Citiți mai multe

degete mici

mă gândeam că toate scrisorile care ajung la tine au adresa mea pe ele, e doar greșeala poștașului. dar nu, mi se pare mâna destinului cea care poartă fiecare pagină scrisă cu degetele tale mici și cu fiecare zi ajung tot mai aproape de un mine de hârtie, un mine care n-a mai vrut să fie bucata ascuțită din noi, cuvintele pe care le înmoi în lapte și le guști cu degetele tale mici. acum sunt iar copil,  învață-mă să cânt din fluier și să zbier că nu-mi ajunge marea la picioare, că nu mai simt nisipul sub tălpi. întreabă-mă de ce vreau să construiesc în fiecare zi castele de nisip, tu, cel care nu mai are adresă proprie de când s-a mutat de partea cealaltă a cerului.
Citiți mai multe