*ard*

din crematoriul 5 vine miros de bocanci puși la uscat lângă cuptorul în care ard,
vine sunet de voci șoptite, de râsete, de lemn crăpat ? mi se scorojesc mâinile pe masa de experimente
chiar înainte să sune de pauză un soldat cu mâinile muiate ‘n sânge de ieri de la prânz
mă scurg printre ochiurile de la șosete, aici e cald și urlu să-mi dea drumu’ cineva
din cuptoru’ ăsta-n care-au murit atâea trupuri, s-au scurs și ele pe lângă masă,
cât ochii lor albaștri caută să vadă dacă am murit, eu mor, mă, mor, că nu îmi pasă că mâine vine sfârșitu’
eu mor oricum.
trag aer în piept ca să mă-nec și să nu mă mai ardă ;
mirosul meu dulceag nu mă-nspăimântă,
că-s eu și pământ și și gust și iarăși mor ;
mă scurg pe lângă crematoriul 5 ca să fiu
și mâine mă mănâncă o pasăre fără ochi,
un cioc îmi smulge plămânii ca să nu mai simt
miros dulceag ;
o aripă mă sfâșie-ntre ieri și azi,
un picior enorm mă turtește
în sânge și scrum
ca să văd că sfârșitu’
nu-i mâine,
e azi...