afostsăfienumaie

Cu mâinile legate la spate, îmi eliberez mintea de orice rămășiță din ziua

când cerul mi s-a crăpat în cap ca un geam în care ai tras

cu pușca aia scârboasă care a legat prea multe suflete unul de altul

și le-a dezlegat tuturor șiretul care le ancora în lumea asta.

Timișoara mi se rupe din suflet și cade sub pavajul plin de sânge și de ochi scoși,

ca să îi caute cucoana aia care ne fură sufletele,

ne-ngroapă-n rugină și-n gloanțe de calibru 7.62 visul de aseară,

ne sapă groapa prin Bellu sau prin Giulești,

mie îmi sapă 20 de centimetri într-un suflet care a murit

cu libertatea în dinți pe 22 decembrie

și moare mai mult cu fiecare clipă

în care-și dă seama că moare.