nemaiființă

mă caut printre cioturi de copaci și caut rumoare și zgomot

în schimb găsesc numai păsări uitate în colivii de argint, fără apă sau mâncare, fără mâine, doar cu azi

îmi bag încet degetele printre gratii și mă prind de mijloc

gratie sub semn de foc yin și yang sub mine pasărea a dispărut

mă aplatizez până la nemaiființă și mă urc până la marginea coliviei care mi-e casă

mă ascund prin toate colțurile mele ca să nu mă găsesc

uite-mă aci, ba aci, uite-mă nicăieri sub meteorit

mă zbat între doi pereți

mă zbat între două morminte săpate în piatră

fiecare dintre ele e gol

zace un giulgiu pe jos răspunde-mi când te strig !

sunt între două acasă și nu știu în care să intru

lumina se despică-n felii ca să intre-n colivia mea

mă zbat de tine încontinuu.