sertarul de la patulnostruscârțâie

sertarul de la patul nostru dublu scârțâie de ceva vreme
mi-am aruncat pe umăr o funie vin să salvez ce-a mai rămas
din mina de cărbune de lângă satul în care sertarele scârțâie
cu fiecare zgâlțâitură de cutremur le e frică tuturor de vânt
le e frică să nu le fure mucegaiul și igrasia de pe buze
și să-i învețe mai știu eu ce olandeză afurisită că-i frig
în cârciuma asta de peste drum și-mi îngheață mâna pe paharul
cu mojito aiurea fumez un fir de păpădie și asta numai ca să mă-ncălzesc
mereu am fost alergică la fumul de țigară mi se pune un dop de plută
în capul pieptului și mi se urcă până-n creier narcoticul ăla (fir-ar să fie)
de la care îmi cresc aripi cu sârmă ghimpată pe margini
îmi iau zzzzzborul adorm în aer mă agăț cu mâinile înapoi
mâinile se umplu de sevă de om și de țesuturi nervoase care
zvâcnesc de la est la vest de la 2 la 6
4h în care mâinile mele se transformă
și se crapă din părți și se aruncă peste lume ca s-o murdărească
așa și aripile pe care le-am rupt că am fost prost inspirată
m-am învelit în nămol și în cioburi doar cu o h înainte
să mă rup dintre stânci și să-mi las aripile acolo lângă patul nostru dublu
cu sertar care scârțâie.