titlul nu

La început, scris cu litere chirilice, era mesajul unei femei către soțul ei

plecat în Afganistan. La început, scris cu litere chirilice,

era mesajul unei mame care s-a sinucis către copilul ei. La început, scris cu litere chirilice,

era răspunsul unei fete îndrăgostite către el. La început, scris cu litere chirilice,

era un mesaj aruncat în mare acum cca. 2 decenii. Și deasupra tuturor,

era scris cu hieroglife momentul cheie în care lumea nu va mai fi.

Dacă mă pui pe mine să descifrez literele chirilice,

o să-ți spun ce vreau eu,

dat fiind că niciunul dintre noi nu știe alfabetul ășta.

Dar tu nu, tu chemi un specialist să-ți citească mesajele de

dragoste de pe marginea sufletului. De ce ? Pentru că

ți-e frică să nu-ți scape ceva, să

nu înțelegi greșit intențiile celui care a scris. Deja mă

plictisește felul  tău de a fi. Îmi vine să

mă izbesc de pereți și să scot pe urechi tot sângele ăla care mă

face să vreau să te urmez. Ți-e frică, omule,

femeie sau bărbat, tânăr sau domnișoară simandicoasă care vorbește din vârful buzelor ! Ți-e

frică să spargi sticla aia afurisită în care a intrat apă de la atâtea furtuni, ți-e

al naibii de frică să te gândești că

acolo, undeva, e  ființa aia umană care

caută același lucru, un suflet pereche. Și, căcat, îi

e și ei frică să nu fie rănită ! Ce se-ntâmplă cu

noi, omule ?