cometă

îmi strâng seară de seară părul într-o  coadă de cometă

cu unul dintre inelele lui Saturn îmi prind firele rebele

pe sub unghii îmi intră praf de stele dintr-un veac la care

am fost doar spectator, am scris cu degetul înmuiat în gură

cifre romane pe cer și am deschis cu mișcări cât de lente s-a putut

cutia pandorei în care am găsit oglinda de la nunta bunicii

cea cu ramă de lemn peste care s-au scurs atâtea întrebări

din vremea când bărbații purtau pantaloni largi și cămăși

descheiate la gât de mâinile mele care au alunecat peste

șoldurile copacului din livadă.

am împletit trei crenguțe într-o coroniță perfectă

pentru un hippiot și am deschis toate geamurile pământului

ca să ajung la capătul celălalt al lumii pe drumul cel mai scurt

să-mi agăț lumina de colțul lunii când aici se face dimineață.