Golani

pe bulevardul magheru s-a născut o fetiță
cu ochii negri ca cerneala scursă din stiloul meu
pe foaie când scrie că
pe bulevardul magheru s-a născut o fetiță.
a uitat-o mă-sa, o cerșetoare pe care o vezi
pe la toate colțurile că întinde mâna,
în cutia asta de carton cu găuri pentru ventilație.
în locul fetiței ăsteia, aș pune un cățeluș,
în cutia asta, aș duce cățelușul acasă;
fetița plânge cu lacrimi curate și țipete care
se ițesc printre celelalte cutii de carton
puse acolo de vecinii atât de grijulii și de atenți
încât n-au auzit țipetele isterice ale mamei
când golanii au vrut să-i ia copilașul.

Comentarii

  1. Florin21 decembrie 2016 la 15:29

    Acum un an de zile te laudai la mine pe grup ca scrii. Si imi dadeai link aici: http://syminovici00.blogspot.ro/2015/12/ma-azi-nasc.html

    A trecut cam multa vreme, n-am vazut nimic scris de la tine la mine pe grup, si nici la tine pe blog. Scrii, sau ce faci?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ego7 februarie 2017 la 07:04

    am părăsit o vreme mediul virual
    dar sunt aici

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

sertarul de la patulnostruscârțâie

sertarul de la patul nostru dublu scârțâie de ceva vreme mi-am aruncat pe umăr o funie vin să salvez ce-a mai rămas din mina de cărbune de lângă satul în care sertarele scârțâie cu fiecare zgâlțâitură de cutremur le e frică tuturor de vânt le e frică să nu le fure mucegaiul și igrasia de pe buze și să-i învețe mai știu eu ce olandeză afurisită că-i frig în cârciuma asta de peste drum și-mi îngheață mâna pe paharul cu mojito aiurea fumez un fir de păpădie și asta numai ca să mă-ncălzesc mereu am fost alergică la fumul de țigară mi se pune un dop de plută în capul pieptului și mi se urcă până-n creier narcoticul ăla (fir-ar să fie) de la care îmi cresc aripi cu sârmă ghimpată pe margini îmi iau zzzzzborul adorm în aer mă agăț cu mâinile înapoi mâinile se umplu de sevă de om și de țesuturi nervoase care zvâcnesc de la est la vest de la 2 la 6 4h în care mâinile mele se transformă și se crapă din părți și se aruncă peste lume ca s-o murdărească așa și aripile pe care le-am...
Citiți mai multe

răspuns

la început nu înțelegea de ce, pentru ea, cerul se deschidea la ore fixe și de ce locul unde stătea, cu picioarele lipite de ciment, se deschidea spre cerul care nu mai era niciun pic de culoare, nu mai era nici suflet, doar casă de nori între bucăți de ochi, un clește care mi-a aranjat picioarele în seturi de cuvinte care mor azi mai puțin decât ieri, moare sub fiecare bucată din muntele tău cumpărat cu banii de pâine și așezat între blocuri – destul ca să nu mai plâng – îmi zboară pietre pe lângă urechi, îmi cad îngeri în palmă, mai e puțin și inima pleacă în căutarea sinelui care a încovoiat-o.
Citiți mai multe