În palma mea se ascunde o lume

sâmbăta asta o să-mi bag degetele-n urechi și n-o să mai aud cum crește iarba prin toate crăpăturile pământului și cum moare câte puțin prin mine și prin tine sâmbăta asta n-o să mai fie Sâmbăta Morților ca săptămâna trecută iar mamaie n-o să mai facă pungi ca să dea de pomană o să mă dea pe mine cu un pachețel nici prea mare dar nici mic de întrebări legat de gleznă o să mă dea la capătul celălalt al lumii ca să nu mai pot să mă-ntorc niciodată la blocușorul unde am stat până la vreo 2 noaptea trecută și am tricotat șosete pentru homeleșii care mi-au dat târcoale azi-dimineață în vis desculți ca-ntotdeauna cu urme de cal pe spate cu desene ca alea din lanurile de porumb de-a lungul coloanei vertebrale.

eram pe marginea blocului tău mă pregăteam să sar jucasem la poker toți banii care îi reveneau relației noastre băusem până și alcoolul din sticla pe care tac-tu ne-a zis                                                                s-o păstrăm cu sfințenie. la ultima partidă sufocasem toți patru nouarii îi făcusem vineți din negru și roșu pentru că alaltăseară te-am prins singur cu vecina de deasupra acoperișului                                          ...

eram pe marginea blocului tău mă pregăteam să sar jucasem la poker toți banii care îi reveneau relației noastre băusem până și alcoolul din sticla pe care tac-tu ne-a zis                                                                s-o păstrăm cu sfințenie. la ultima partidă sufocasem toți patru nouarii îi făcusem vineți din negru și roșu pentru că alaltăseară te-am prins singur cu vecina de deasupra acoperișului                                          ...

am scos capul pe gaura inimii mele am tras în piept o gură de o2 și m-am întors la problemele existențiale [to be or not to be] pe care le dezbăteam cu hamlet dincolo de mormânt.

mă caut printre cioturi de copaci și caut rumoare și zgomot în schimb găsesc numai păsări uitate în colivii de argint, fără apă sau mâncare, fără mâine, doar cu azi îmi bag încet degetele printre gratii și mă prind de mijloc gratie sub semn de foc yin și yang sub mine pasărea a dispărut mă aplatizez până la nemaiființă și mă urc până la marginea coliviei care mi-e casă mă ascund prin toate colțurile mele ca să nu mă găsesc uite-mă aci, ba aci, uite-mă nicăieri sub meteorit mă zbat între doi pereți mă zbat între două morminte săpate în piatră fiecare dintre ele e gol zace un giulgiu pe jos răspunde-mi când te strig ! sunt între două acasă și nu știu în care să intru lumina se despică-n felii ca să intre-n colivia mea mă zbat de tine încontinuu.