În palma mea se ascunde o lume

Stinsese orice speranţă. Impactul cu durerea fusese atât de înfiorător încât, din câte persoane se aflau în jurul lui, nu mai recunoştea niciuna. Văzuse moartea în faţa ochilor, sorbindu-i trecutul si înghiţindu-i întreg viitorul. Nu mai putea să gândească acum, după ce îşi revenise cât de cât din comă. Nu avea pe retină decât imaginea așa-zisei doamne cu coasa. De fapt, pentru el, moartea nu avusese niciodata infatisarea ilustrata in carti. Pentru sine, moartea însemnase mereu doar un moment. O clipă de neatenție a vieții. Lupta aceea, care apare la unii bătrâni care se agață cu mâinile de marginea lumii acesteia, dintre viață și moarte nu însemnase pentru el decât un schimb amabil între două entități diferite, total opuse, care, culmea, vor același lucru, și anume, viața celui care se chinuie. Văzuse, în scurta sa călătorie pe celălalt tărâm, ce înseamnă binele și răul și unde duce fiecare. Era conștient că, după ce va începe să vorbească din nou, încercând să povestească ce văz...

Dacă vrei să te naști din nou, de data asta fără aquafobie, lasă-mă să te duc pe malul râului și să te arunc în vâltoarea apei, să mă arunc și eu după tine și să ne prindem unul de celălalt ca două sticle cu mesaje în ele, ca două gânduri aproape să fie excluse din minte. Strânge-te înăuntrul tău și lasă-mă pe mine să sap după comoara de fundul râului după cufărul în care stau de atâta timp inimile noastre. Cred că au făcut flori de când stau acolo, cred că miros greu pentru noi, a fericire, cred că sângele care s-a scurs când le-am închis s-a păstrat în perne vetuste împletite din alge. Lasă-te în brațele mele, dă-ți drumul în apă cu încredere și-ți vei găsi din nou locul.

Ce e iadul dacă nu oglinda spartă în care se reflectă imaginea binelui răsturnată ? n-aș vrea în veci să fiu capturată într-o oglindă, pentru că oglinda, cu cât e mai bună, cu atât evidențiază defectele. Ca urmare a frazei de mai sus, simt nevoia să mă apăr ca nu cumva să credeți că trăiesc într-o oglindă întreagă/ nu. În oglindă nu se aude niciun sunet/ e gălăgie prea mare. Oricum nu contează, căci orice oglindă se sparge la final.  

inima mea e între două bătăi de ceas, tic se aude mai tare la pol, tac, mai încet la ecuator. amândouă bătăile se aud aproape simultan, aproape în aceeași secundă, deși în zile diferite.

se uită la tine cu privire ciudată nu ți-ai dori să fii niciodată ca ea ei îi lipsește orice contact cu lumea noastră pentru că e o ființă ciudată dacă se uită spre cer începe să plouă dacă te privește în ochi un fior ciudat îți străbate sufletul nu numai că tu nu ești destul de puternic să îi suporți ochiul ci și ea se chinuie cât poate să te atragă căci dacă îți face rău vei străbate ne-apa și vei veni la ea cerșind îndurare. te iubește mai mult decât se iubește pe sine pentru tine ar suporta să treacă prin foc te iubește din străfundul inimii ei tăiate de zei pe jumate singura ei dorință e să treacă pe malul celălalt al râului care vă desparte. rămâi acolo și ea o să vină la tine tot ce trebuie să faci e să o chemi dar știe că nu o vei striga pentru că are apă și foc în ochi și știe că n-ai s-o iubești niciodată pentru că nici ea nu știe de ce te iubește uită-te pe fața ei și-ai să-i citești dorința de a sta cu tine în vârful lumii rotunde de mâine cum t...